Asigurări

Piața asigurărilor este o piață suficient de mare astfel încât să permit existența diversității de ofertare din partea societăților de asigurare (asigurători).

Asigurătorii pot să își vândă produsele direct sau prin intermediari în asigurări, respectiv prin intermediul unei varietăți de practici de vânzare și marketing. Direct de la societate sau intermediari, prin telefon sau prin internet – indiferent de calea aleasă, cel care vinde asigurarea este vânzător, iar tu ești cumpărător și ai alte obiective decât vânzătorul. De aceea, trebuie să alegi în funcție de propriile analize:

  • Autorizarea societății de asigurare

O asigurare care să fie reală și pe care să o poți folosi nu poate fi emisă decât de un asigurător autorizat și nu poate fi cumpărată decât de la o persoană autorizată. ASF pune gratuit la dispoziția consumatorilor Registrul public al entităților autorizate. De asemenea, ASF publică periodic date și analize despre situația societăților de asigurare, pentru ca orice consumator să poată avea propria opinie cu privire la societate.

  • De ce asigurare am nevoie?

Trebuie să te asiguri că vei cumpăra produsul de asigurare de care ai nevoie, care să acopere daunele produse de riscurile considerate de tine importante și care să aibă un preț pe care ți-l poți permite. Totodată, trebuie să știi că ai dreptul de a ți se răspunde la întrebările și solicitările de informații. Dacă nu ți se respectă acest drept sau răspunsurile primite nu te mulțumesc, oricând poți sesiza ASF.

Cu alte cuvinte, criteriile de alegere sunt:

  • Asigurătorul să fie autorizat și să fii mulțumit de serviciile sale.
  • Polița de asigurare să acopere riscurile pe care ai dorit tu să le incluzi.
  • Polița de asigurare să aibă un preț pe care să ți-l permiți.

A cumpăra o asigurare înseamnă să transferi riscul. De exemplu, o asigurare de sănătate va acoperi unele dintre costurile generate de însănătoșire și păstrarea stării de sănătate, asigurarea casei va acoperi costurile legate de repararea unei daune sau a unui furt și altele asemenea. Dar există situații în care credem că suntem acoperiți de o asigurare și de fapt nu suntem. ÎN PRIMUL RÂND ESTE NECESAR SĂ CITEȘTI CU ATENȚIE CAPITOLUL DE EXCEPȚII AL CONTRACTULUI DE ASIGURARE. În al doilea rând, trebuie să ai în vedere alte situații precum:

Asigurarea de viață

În general, atunci când vorbim despre o asigurare de viață, ea este contractată din dorința de a asigura familiei un venit care să o ajute să depășească financiar momentul trist. Dar dacă această asigurare face parte dintr-un plan de beneficii oferit de angajatorul tău, atunci trebuie să fii atent la schimbarea locului de muncă, deoarece noul angajator s-ar putea să nu preia plata asigurării sau să schimbe polița de asigurare (ca valoare, tip de asigurare, clauze incluse în contract ș.a.). Dacă asigurarea de viață a fost contractată ca urmare a unui credit sau fiind oferită ca parte a unui pachet promoțional, și în acest caz trebuie să fii atent care este durata asigurării și condițiile ei.

Asigurarea facultativă a locuinței

Este important să cunoști exact care sunt pagubele acoperite de polița ta de asigurare dar și clauzele referitoare la modalitatea de reparație a daunei. Este important să știi cui te adresezi și dacă trebuie să contactezi o anumită persoană în cazul reparației efective.

Asigurarea facultativă a vehiculului

Asigurarea acoperă și membrii ai familiei dacă aceștia conduc vehiculul? Asigurarea acoperă și daune produse membrilor familiei? Asigurarea acoperă bunurile aflate în vehicul? Sunt informații pe care ar trebui să le cunoști. Există, de asemenea, clauze de diferite incluse sau nu în asigurarea ta la care trebuie să fii atent – sunt atât de multe situații care te-ar putea interesa: anvelopele, bateria, aparatura electronică, acțiunea animalelor asupra diferitelor părți componente etc.

Persoanele fizice și juridice prin natura activității desfășurate pot avea obligația de plată a unor despăgubiri în cazul producerii de prejudicii terțelor persoane. Având în vedere faptul că frecvența daunelor este una ridicată, ceea ce duce la plata unor despăgubiri greu de susținut, s-a impus soluția acoperirii acestora prin asigurarea de răspundere civilă.

Asigurările de răspundere civilă au drept scop preluarea pagubelor produse altor persoane de către asigurat (persoana juridică sau fizică). Această asigurare ajută asiguratul în momentul în care acesta a produs daune (materiale și/sau vătămări corporale) unor terțe persoane pe care trebuie să le despăgubească.

Pentru stabilirea răspunderii civile trebuie avute în vedere următoarele elemente:

  • să existe o faptă ilicită produsă de asigurat;
  • să se demonstreze faptul că există o daună ce a fost produsă unui terț de către asigurat;
  • să existe o legătură între acțiunea asiguratului (faptă ilicită) și dauna produsă unei alte persoane;
  • dovedirea vinovăției asiguratului ce a produs fapta ilicită.

În cazul în care unul dintre punctele de mai sus nu se identifică, rezultă că nu sunt îndeplinite toate principiile ce caracterizează răspunderea civilă, iar prejudiciile constatate nu pot fi despăgubite în baza asigurării de răspundere civilă.

Răspunderea civila poate fi împărțită în:

 – răspundere contractuală – obligația remedierii prejudiciului are la bază un contract încheiat între cele două părți. În acest caz legea dă dreptul de a majora sau diminua valoarea despăgubirilor având la bază anumite clauze (clauze penale sau clauze care restrâng răspunderea asiguratului);

 – răspunderea delictuală – obligația remedierii daunei produse este legată de o acțiune ilicită.

Răspunderea civilă delictuală este reglementată de art. 998 – 1003 Cod civil; ea este specia de răspundere juridică prin intermediul căreia o persoană care a cauzat alteia un prejudiciu este obligată să-l repare.

Spre deosebire de răspunderea civilă contractuală, care presupune încălcarea unei obligații contractuale, răspunderea delictuală se naște de regulă ca urmare a nesocotirii unei obligații legale.

Condițiile generale ale răspunderii sunt:

(i) existența unui prejudiciu, (ii) fapta ilicită, (iii) raportul de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită și (iv) culpa.” (Sursa Wikipedia)

Principalele caracteristici ale asigurărilor de răspundere civilă sunt:

  • Calitatea de beneficiar al unei asigurări de răspundere civilă o poate avea numai o terță persoană ce nu este cunoscută la data încheierii asigurării. Societatea de asigurare despăgubeşte doar prejudiciile produse bunurilor aparținând unor terțe persoane, în astfel de asigurări nefiind incluse și prejudiciile ce au fost produse asupra bunurilor asiguratului.
  • Atenție: în cazul în care dauna a fost produsă cu intenție sau din neglijență, asigurătorul nu va acorda nicio despăgubire.
  • În cazul încheierii unei asigurări de răspundere civilă suma asigurată nu va putea fi modificată pe parcursul perioadei de asigurare. Suma asigurată poate fi precizată de către asigurat și acceptată de către societatea de asigurări, în mod diferențiat pentru vătămări corporale, deces sau bunuri.

Pentru persoanele juridice, suma asigurată se stabilește având la bază cifra de afaceri anuală ce a fost stabilită la data semnării contractului de asigurare.

  • Din punct de vedere al sumei asigurate, în cazul asigurării de răspundere civilă există două tipuri de limite, respectiv:
    • Limită de sumă pe întreaga perioada de asigurare;
    • Limită de sumă pe eveniment (doar în cazul evenimentelor survenite în perioada de asigurare).
  • Atenție: valoarea daunelor acordate pentru fiecare dosar de daună nu va putea depăși limita de suma pe eveniment.
  • Obiectul asigurărilor de răspundere civilă îl reprezintă dauna produsă unei terțe persoane de către un asigurat, în situația în care acesta se face răspunzător din punct de vedere legal.

Asigurarea de răspundere civilă conține un ansamblu variat de acoperiri, cele mai uzitate fiind:

  • Răspunderea angajatorului;
  • Răspunderea producătorului și a contractanților;
  • Răspunderea pentru riscuri comerciale și industriale;
  • Răspunderea pentru poluarea mediului înconjurător;
  • Răspunderea proprietarului și răspunderea chiriașului;
  • Răspunderea proprietarilor de magazine;
  • Răspunderea autorităților publice;
  • Răspunderea unor categorii de sportivi;
  • Răspunderea producătorilor;
  • Răspunderea civilă auto;
  • Răspunderea profesională (contabili, avocați, constructori etc., care acoperă răspunderea pentru erori, omisiuni, precum și pentru medici, stomatologi, chirurgi etc. ce acoperă daune produse din aceleași motive);
  • Răspunderea directorilor, managerilor și funcționarilor.

Obligațiunile corporative de asigurare împotriva catastrofelor (Catastrophe Bonds, sau Cat Bonds) sunt valori mobiliare prin care se transferă riscul de producere a unei catastrofe naturale (cutremur, inundație, alunecări de teren, tsunami etc.) de la un asigurat la un asigurător (numit în acest caz și sponsor). Practic, Cat Bonds sunt o alternativă a societăților de asigurare la reasigurare, avantajul fiind acela al costurilor mai reduse de finanţare prin emisiunea de obligațiuni.

După efectele devastatoare ale Urganului Andrew și ale cutremurului Northridge din SUA, societățile americane de asigurări au creat în anii 1990 aceste obligațiuni ca mijloc de diminuare sau transfer al riscurilor de producere a unor catastrofe naturale. Primii asigurători care au emis astfel de obligațiuni au fost AIG, Hannover Re, St. Paul Re şi USAA.

Ulterior, și entitățile deținute de societățile de reasigurare au devenit interesate de emiterea de Cat Bonds.

Mecanismul de emisiune al acestor obligațiuni este următorul. O societate de asigurări emite obligațiunile prin intermediul unei bănci de investiţii. Obligațiunile sunt vândute către investitori, cu o maturitate de regulă de până la trei ani, având un cupon variabil (de exemplu, de tipul Euribor sau Libor 3M şi o marjă de risc). Banii colectați din vânzarea obligațiunilor pot fi folosiți de societatea de asigurări în cazul producerii riscului pentru plata despăgubirilor ce rezultă din contractele de asigurare încheiate cu persoanele afectate de calamitate. În acest caz al producerii riscului, investitorilor nu li se mai plătește principalul aferent obligațiunii. Din acest motiv, Cat Bonds sunt considerate valori mobiliare cu risc investițional crescut.

În cazul în care nu se produce riscul asigurat (catastrofa naturală), atunci asigurătorul se obligă să plătească periodic cuponul către investitori (cumpărătorii obligațiunilor).

Investitorii aleg să investească în astfel de obligațiuni datorită randamentului posibil de încasat, mai mare decât la alte instrumente financiare, dar și datorită faptului că aceste obligațiuni nu sunt corelate cu randamentul altor instrumente financiare des utilizate, așa cum sunt acțiunile sau instrumentele financiare cu venit fix.

Investitorii care de regulă cumpără astfel de obligațiuni sunt aceia care își asumă un nivel ridicat de risc, investitori instituționali de tipul fondurilor de tip hedge, societăți de reasigurare ș.a.

CE ESTE FRANȘIZA?

În activitatea zilnică sunt deseori greșit folosiți cei doi termeni „franciza” și „franșiza” care sunt două noțiuni juridice total diferite.

Franciza este operațiunea care îmbracă forma unui contract prin care o persoană numită francizor îi acordă unei alte persoane, numită beneficiar sau francizat, dreptul de exploatare a unui ansamblu de drepturi de proprietate industrială sau intelectuală, în scopul de producție sau de comercializare a anumitor tipuri de produse și/sau de servicii. Obținerea unei francize implică plata unei taxe de intrare în sistem precum și a unor redevențe anuale, de regulă sub forma unui procent din cifra de afaceri (sursa: Wikipedia).

Franșiza este acea parte din valoarea daunei pe care o suportă asiguratul și poate fi stabilită de către societatea de asigurare ca valoare fixă ori ca procent din suma asigurată sau din valoarea daunei pe care nu o despăgubeşte asigurătorul şi pentru care asiguratul rămâne propriul său asigurător. Franșiza se stabilește și se consemnează în polița de asigurare în aceeași valută ca și suma asigurată. Franșiza poate fi stabilită și în funcție de numărul evenimentelor produse pe timpul derulării contractului de asigurare (exemplu: prima daună = franșiză 0; a doua daună = franșiză 100 euro din valoarea daunei; a treia daună = franșiză 200 euro din valoarea daunei).

Noțiunea de franșiză este folosită în domeniul asigurărilor și este definită prin legislație. Dar în lege nu sunt prevăzute limite minime sau maxime ale franşizei, aceasta rămânând la înţelegerea părţilor contractante.

Franșizele pot fi de două tipuri: atinsă și deductibilă.

  • Franșiza atinsă este valoarea ce va fi suportată de către asigurat în cazul în care dauna nu depășește o anumită valoare (exemplu: franșiza de 500 euro – dacă valoarea reparației este mai mică sau egală cu 500 euro, asiguratul nu va beneficia de despăgubire, în schimb, dacă valoarea reparației depășește 500 euro, asiguratul va fi despăgubit integral).
  • Franșiza deductibilă este suma de bani ce va fi suportată de asigurat, indiferent de valoarea daunei. Din aceasta rezultă faptul că din orice despăgubire se va scădea valoarea franșizei.

Franșizele pot fi stabilite:

  • ca o valoare fixă, care se va aplica la fiecare daună în parte;
  • ca procent din suma asigurată, se va aplica la fiecare daună în parte;
  • ca procent din valoarea fiecărei daune.

Franşiza are următoarele funcţii:

  • încurajează măsurile de control al riscului;
  • reduce cheltuielile efectuate de asigurător în legătură cu despăgubirea;
  • reduce nivelul primei de asigurare pe care asiguratul trebuie să o plătească, deci contractul este mai ieftin”.

Nu toate contractele de asigurare au inclusă franșiză, aceasta fiind o opțiune ce poate fi stabilită de părțile semnatare ale contractului. Pot exista contracte de asigurare fără franșiză însă prima de asigurare plătită va avea o valoare mai mare. Franşiza are un rol important în stabilirea primei de asigurare, fiind un element de baza în această acțiune.

Franșiza a fost inclusă în contractul de asigurare ca și element de prevenție, deoarece îl face pe asigurat să fie mai precaut în acțiunile sale, fiind conștient de faptul că, în cazul unei daune, asigurătorul nu va despăgubi întreg prejudiciul, parte din daună (conform franșizei stabilite) fiind suportată de către asigurat.

Sub altă formă spus, la producerea riscului asigurat, asigurătorul nu acoperă întreaga pagubă, ci numai până la concurenţa franşizei.

Nu este obligatoriu ca la orice eveniment suma asigurată să fie egală cu valoarea daunei. Pentru a putea păstra o acoperire a riscurilor constantă, asiguratul poate reîntregi suma asigurată pentru perioada rămasă din contract, pentru aceasta plătindu-se o primă suplimentară calculată în funcție de mărimea daunei suferite ce a stat la baza reducerii sumei asigurate.

Trebuie acordată o atenție deosebită franșizelor stabilite în polițele de asigurare CASCO. Diferența dintre un procent din suma asigurată și un procent din valoarea daunei este foarte mare, riscul fiind ca asiguratul să ajungă în situația în care să plătească cea mai mare parte a daunei.

Pentru exemplificare vom prezenta două situații:

A. Procent din suma asigurată (SA)

Suma asigurată (SA): 10.000 euro

Fransiza la avarie: 2% din suma asigurată (adica 200 euro)
În cazul unei daune în valoare de 500 euro, asigurătorul va plăti 300 euro, iar asiguratul 200 euro.
În cazul unei daune în valoare de 100 euro, asigurătorul nu va plăti nimic, asiguratul plătind 100 euro.

B. Procent din valoarea daunei

Suma asigurată: 10.000 euro
Fransiza la avarie: 2% din valoarea daunei
În cazul unei daune în valoare de 500 euro, asigurătorul va plăti 490 euro, iar asiguratul 10 euro.
În cazul unei daune în valoare de 100 euro, asigurătorul va plăti 98 euro, iar asiguratul 2 euro.

Fransiza pentru daună totală a unui autoturism poate ajunge și la 10% din suma asigurată (SA). În cazul în care autoturismul este declarat daună totală ca urmare a producerii unui eveniment asigurat, iar asigurarea auto facultativă ce o deține asiguratul este pentru o SA de 10.000 euro, societatea de asigurări va plăti doar 9.000 euro.

Important de reținut este faptul că, în toate cazurile, asigurătorul va despăgubi contravaloarea daunei, mai puțin franșiza aplicabilă și, posibil, ratele ce au mai rămas de plată la poliță.

Într-o piață dinamică și în continuă adaptare la realitatea economică, piața asigurărilor din România trebuie să ofere accesul consumatorilor la produsele și serviciile de asigurări în condiții de transparență, astfel încât aceștia să poată accesa ceea ce au nevoie individualizat. Pot fi identificate situații în care contractele de asigurare, indiferent de obiectul lor, se pot dovedi greoaie și greu de înțeles de consumatori. Totodată, un contract care nu este pe deplin înțeles de consumatori, poate afecta pe termen mediu și lung încrederea consumatorilor în piață.

Persoanele care nu sunt familiarizate cu domeniul asigurărilor nu realizează avantajele încheierii unor contracte de asigurare, ce riscuri sunt preluate de către societatea de asigurare și care este raportul dintre prima de asigurare datorată societății de asigurare și nivelul maxim de despăgubire în cazul unei daune.

Asigurații, reali sau potențiali, au dreptul să întrebe reprezentanții de vânzări ai societăților de asigurare sau intermediarii de asigurări despre produsul sau serviciul achiziționat sau pe care intenționează să îl achiziționeze. Este absolut necesar ca aceștia să primească răspunsuri, informații și lămuriri cu privire la oricare dintre aspectele contractuale. Între un consumator și o societate de asigurări se pot dezvolta relații de lungă durată, însă aceasta se poate întâmpla doar în condiții de echitate și transparență. Contractul de asigurare, ca orice alt contract ce urmează a fi încheiat între două sau mai multe părți, trebuie să poată fi analizat de ambele părți, negociat și asumat în deplină cunoștință de cauză. Adresarea întrebărilor și solicitarea de lămuriri este prerogativa potențialului asigurat, așa cum și asigurătorul poate adresa propriul set de întrebări ce reies din necesitatea vânzării unui produs de asigurare adecvat.

Drept urmare, într-un proces firesc de vânzare și consumatorii trebuie să aibă la dispoziție contractul de asigurare, anterior asumării lui, pe care să îl analizeze și ulterior să adopte o decizie financiară, în conformitate cu propriile disponibilități bănești și propriile nevoi de acoperire a riscului. Este indicat ca orice consumator să acorde un interes crescut analizei conținutului contractelor de asigurări, respectiv informațiilor cuprinse de acestea, precum:

  • capitolului destinat obiectului asigurării,
  • capitolul destinat excluderilor (aceste două capitole fiind complementare),
  • capitolul ce descrie drepturile și obligațiile părților semnatare etc.

Consumatorii au dreptul de a fi informaţi în mod corect, încă din faza pre-contractuală, asupra tuturor condiţiilor contractului de asigurare. Informaţiile trebuie furnizate potenţialului client, pe hârtie ori pe alt suport durabil, anterior încheierii contractului de asigurare prin intermediul unui document distinct sau a mai multor documente. Aceste documente pot fi transmise potenţialului client inclusiv prin utilizarea unor mijloace de comunicare la distanţă, într-o modalitate care să confirme că aceştia au luat cunoştinţă despre conţinutul acestor documente. La solicitarea potențialilor consumatori, asigurătorii şi intermediarii în asigurări trebuie să furnizeze un exemplar al proiectului de contract şi al condiţiilor de asigurare, aceste informaţii urmând a fi furnizate în limba română, sau într-o altă limbă în cazul în care se solicită acest lucru.

Contractul de asigurare şi condiţiile de asigurare vor fi redactate în scris, vizibil şi uşor de citit, pe hârtie sau pe alt suport durabil, în cel puţin două exemplare, fiind remis câte un exemplar original fiecărei părţi. Condițiile contractuale dintr-o asigurare facultativă pot diferi de la o societate de asigurare la alta, atât în ceea ce privește riscurile asigurate, riscurile excluse, valoarea franșizei (dacă este cazul) și alte elemente specifice, cât și în ceea ce privește primele de asigurare și condițiile de plată a acestora.

Nu în ultimul rând, ca parte a obligațiilor contractuale ce revin asiguratului, este important ca acesta să solicite de la asigurător și să cunoască lista tuturor costurilor, comisioanelor sau taxelor care sunt specificate în contract sau în legătură cu acesta, pentru a face propria analiză referitoare la cheltuielile totale ce urmează a fi suportate.

Contractul de asigurare este actul juridic prin care contractantul asigurării sau asiguratul (persoană fizică sau juridică) se obligă să plătească asigurătorului o anumită sumă de bani denumită primă de asigurare, în schimbul obligației asigurătorului de a prelua asupra sa riscurile asigurate ce rezultă din producerea în viitor a unor daune ale asiguratului, cu scopul de a-i plăti asiguratului, beneficiarului sau terțului păgubit despăgubirea sau suma asigurată, denumită indemnizație, în limitele și termenele convenite.

Contractantul asigurării este persoana care încheie contractul pentru asigurarea unui risc privind o altă persoană ori pentru bunuri sau activităţi ale acesteia şi se obligă faţă de asigurător să plătească prima de asigurare.

Există 3 tipuri de contracte de asigurare:

  • de bază
    • este încheiat între două părţi pe o anumită perioadă de timp. În acest contract sunt menționate bunurile asigurate, valabilitatea, cota de primă, locul/locurile aflării acestor bunuri etc.
  • suplimentar
    • sunt cazuri când în timpul valabilităţii contractului de asigurare, asiguratul a mai procurat/a cedat bunuri, deci situația bunurilor cuprinse inițial în asigurare nu mai corespund cu realitatea. În acestă situație se întocmeşte contractul de asigurare suplimentar şi asigurarea după acest contract se termină odată cu cel de bază, indiferent de ziua începerii lui.
  • special
    • se încheie în cazul asigurării unor bunuri de excepţie. Fiecare tip/produs de asigurare are o listă cu obiecte, ce nu pot fi asigurate pe contractul de bază, respectiv, obiecte de aur, pietre scumpe, bani în numerar, obiecte de cult, etc., ci numai pe unul special.

Contractul de asigurare trebuie să fie încheiat în scris și va cuprinde:

  • numele sau denumirea, domiciliul sau sediul părţilor contractante;
  • obiectul asigurării: bunuri, persoane şi răspundere civilă;
  • riscurile ce se asigură;
  • momentul începerii şi cel al încetării răspunderii asigurătorului;
  • primele de asigurare;
  • sumele asigurate;
  • modalitatea de despăgubire, constatarea evenimentelor produse și termenul de despăgubire.
  • alte elemente care stabilesc drepturile şi obligaţiile părţilor.

Contractul de asigurare prezintă ca elemente principale următoarele:

  • Interesul asigurării – acesta prezintă particularităţi, în funcţie de tipul asigurării: de bunuri, de persoane şi de răspundere civilă.
  • Obiectul asigurării – se înţelege ceea ce s-a asigurat, respectiv anumite bunuri, despăgubirile datorate de asigurat ca urmare a răspunderii civile faţă de o terţă persoană sau un atribut al persoanei (viaţa, capacitatea de muncă etc.), adică valorile patrimoniale sau nepatrimoniale expuse pericolului.
    • Atenție – Obiectul asigurării nu trebuie confundat cu obiectul contractului (raportului) de asigurare.
  • Riscul asigurat – este evenimentul în baza căruia societatea de asigurări este obligată prin lege sau contract să achite asiguratului sau beneficiarului asigurării despăgubirea de asigurare.
    • În cazul în care riscul lipseşte, contractul de asigurare este lipsit de eficacitate, de propria sa substanţă, întrucât riscul reprezintă însuşi cauza asigurării.
  • Suma asigurată – reprezintă valoarea maximă a despăgubirii pe care asigurătorul o plăteşte asiguratului ca urmare a producerii unui eveniment asigurat.
  • Prima de asigurare – reprezintă suma de bani plătită asigurătorului de către asigurat, pentru a prelua riscurile.
  • Paguba și despăgubirea – este o pierdere materială suferită de cineva sau dauna produsă unui terț. Vorbim despre pierdere de regulă materială sau o daună adusă cuiva, produse involuntar și în situații neprevazute care vor fi despăgubite de asigurător în baza contractului încheiat cu persoana asigurată.

Denunţarea unilaterală a contractului de asigurare de către una dintre părţi se poate efectua numai cu respectarea unui termen de preaviz stabilit în contract. Dacă acest termen nu este stabilit, se aplică prevederile Noului Cod Civil, respectiv de cel puţin 20 de zile calculate de la data primirii notificării de către cealaltă parte.

Este util pentru oricine să acorde atenție următoarelor aspecte:

  • condițiile contractuale dintr-o asigurare facultativă pot diferi de la o societate de asigurare la alta, atât în ceea ce privește riscurile asigurate, riscurile excluse, valoarea franșizei (dacă este cazul) și alte elemente specifice, cât și în ceea ce privește primele de asigurare și condițiile de plată a acestora.
  • un contract de asigurare poate avea atașate condiții sau clauze speciale. Este important ca asiguratul să le citească cu atenție pentru a se asigura de faptul că acestea nu modifică Condițiile Generale ci doar le completează.
  • înainte de a încheia un contract de asigurare, trebuie cunoscute și înțelese toate clauzele contractului, în special cele conținute de capitolul Excluderi.

Un lucru foarte important ce trebuie constientizat de fiecare asigurat la încheierea unui contract de asigurare este cel al stabilirii corecte a sumei asigurate ce va fi mentionată în contract.

Ideea principală ce trebuie înțeleasă corect este aceea de a încheia o asigurare corectă/reală, la o valoare asigurată care să permită repunerea în starea dinaintea evenimentului asigurat a obiectului asigurării, evitându-se astfel problemele ce pot apărea în cazul unei daune.

În cazul producerii unui eveniment asigurat, asigurătorul răspunde faţă de asigurat până la nivelul sumei asigurate ce este stipulată în contractul de asigurare și în baza căreia s-a calculat prima de asigurare. Suma asigurată reprezintă valoarea maximă a despăgubirii pe care asiguratorul o plăteşte asiguratului ca urmare a producerii evenimentului asigurat.

Subasigurarea – este situația apărută la momentul producerii unui eveniment asigurat unde se observă că suma asigurată este mai mică decât valoarea de înlocuire.

În acest caz, asiguratul a declarat o valoarea mai mică la momentul asigurării (primă de asigurare mai mică), iar în cazul producerii unei daune asigurătorul va merge pe regula proporționalității (de exemplu: imobilul valorează 80.000 euro și este asigurat pentru 40.000 euro, iar urmare unei eveniment asigurat o parte din imobil a fost distrus; în acest caz asiguratul va primi jumătate din suma necesară reconstruirii părții distruse din imobil).

Supraasigurarea – este situația în care asigurarea este încheiată la o sumă asigurată mai mare decât valoarea bunului. În caz de daună societatea de asigurare despăgubește doar valoarea corectă a bunului. În acest caz, asiguratul poate fi îndreptățit să solicite asigurătorului excedentul de primă de asigurare pe lângă despăgubirea calculată la suma asigurată corectă.

Supraasigurarea nu este acceptată, deoarece aceasta ar putea fi percepută ca un interes al asiguratului în cazul producerii unui eveniment asigurat, rezultând astfel încasarea unei sume mai mari fată de valoarea bunului din momentul producerii evenimentului.

Asiguratul (sau beneficiarul asigurării) este cel care transmite asigurătorului valoarea de asigurare (suma asigurată), acesta fiind responsabil de ceea ce declară, iar stabilirea corectă a acesteia este extrem de importantă pentru ca în momentul producerii unei daune, despăgubirea să fie adecvată. Este indicat ca decizia finală asupra stabilirii sumei asigurate să fie luată și în funcție de informațiile primite din partea reprezentantului societății de asigurare sau a intermediarului.

Important este ca la încheierea unui contract de asigurare să vă informați foarte bine legat de valoarea necesară pentru a înlocui bunul respectiv (adică a avea un bun într-o formă similar cu cea de dinaintea producerii evenimentului asigurat) sau pentru a-l reconstrui, în cazul clădirilor și pe baza acestor informații să fie stabilită suma asigurată reală.

Un lucru foarte important ce trebuie conștientizat de fiecare asigurat la încheierea unui contract de asigurare este cel al stabilirii corecte a sumei asigurate ce va fi menționată în contract.

Ideea principală ce trebuie înțeleasă corect este aceea de a încheia o asigurare corectă/reală, la o valoare asigurată care să permită repunerea în starea dinaintea evenimentului asigurat a obiectului asigurării, evitându-se astfel problemele ce pot apărea în cazul unei daune.

În cazul producerii unui eveniment asigurat, asigurătorul răspunde faţă de asigurat până la nivelul sumei asigurate ce este stipulată în contractul de asigurare și în baza căreia s-a calculat prima de asigurare. Suma asigurată reprezintă valoarea maximă a despăgubirii pe care asigurătorul o plăteşte asiguratului ca urmare a producerii evenimentului asigurat.

Subasigurarea – este situația apărută la momentul producerii unui eveniment asigurat unde se observă că suma asigurată este mai mică decât valoarea de înlocuire.

În acest caz, asiguratul a declarat o valoare mai mică la momentul asigurării (primă de asigurare mai mică), iar în cazul producerii unei daune asigurătorul va merge pe regula proporționalității (de exemplu: imobilul valorează 80.000 euro și este asigurat pentru 40.000 euro, iar urmare unei eveniment asigurat o parte din imobil a fost distrus; în acest caz asiguratul va primi jumătate din suma necesară reconstruirii părții distruse din imobil).

Supraasigurarea – este situația în care asigurarea este încheiată la o sumă asigurată mai mare decât valoarea bunului. În caz de daună societatea de asigurare despăgubește doar valoarea corectă a bunului. În acest caz, asiguratul poate fi îndreptățit să solicite asigurătorului excedentul de primă de asigurare pe lângă despăgubirea calculată la suma asigurată corectă.

Supraasigurarea nu este acceptată, deoarece aceasta ar putea fi percepută ca un interes al asiguratului în cazul producerii unui eveniment asigurat, rezultând astfel încasarea unei sume mai mari fată de valoarea bunului din momentul producerii evenimentului.

Asiguratul (sau beneficiarul asigurării) este cel care transmite asigurătorului valoarea de asigurare (suma asigurată), acesta fiind responsabil de ceea ce declară, iar stabilirea corectă a acesteia este extrem de importantă pentru ca în momentul producerii unei daune, despăgubirea să fie adecvată. Este indicat ca decizia finală asupra stabilirii sumei asigurate să fie luată și în funcție de informațiile primite din partea reprezentantului societății de asigurare sau a intermediarului.

Important este ca la încheierea unui contract de asigurare să te informezi foarte bine legat de valoarea necesară pentru a înlocui bunul respectiv (adică a avea un bun într-o formă similar cu cea de dinaintea producerii evenimentului asigurat) sau pentru a-l reconstrui, în cazul clădirilor și pe baza acestor informații să fie stabilită suma asigurată reală.

Asigurarea de Răspundere Civilă Auto (RCA) este un contract încheiat între proprietarul unui vehicul, persoană fizică sau juridică și o societate de asigurări care are dreptul de a practica asigurarea RCA pe teritoriul României.

Asigurarea RCA are două scopuri: protecția financiară a celui vinovat de producerea accidentului precum și protecția financiară a persoanei păgubite, în urma unui accident.

Proprietarul unui vehicul trebuie să deţină un contract RCA valabil pe toată perioada în care vehiculul este înmatriculat/înregistrat, chiar dacă acesta nu este utilizat.

Asigurarea RCA se încheie:

  • la înscrierea în circulație, prin înmatriculare sau înregistrare în România;
  • în momentul expirării vechii asigurări RCA în condițiile în care vehiculul respectiv rămâne suspus înmatriculării sau înregistrării în România.

Excepție de la încheierea unui contract RCA o au persoanele fizice și juridice care utilizează exclusiv vehicule în scopul antrenamentelor, curselor, întrecerilor sau raliurilor, organizate legal. Pentru riscurile ce pot apărea din aceste activități, proprietarii de vehicule sau organizatorii competiției se pot asigura facultativ.

Proprietarul unui vehicul trebuie să deţină un contract RCA valabil pe toată perioada în care vehiculul este înmatriculat/înregistrat, chiar dacă acesta nu este utilizat.

Totuși, legea permite ca, la cererea asiguratului, contractul RCA să poată fi suspendat pe perioada suspendării dreptului de circulație al vehiculului sau pe perioada imobilizării acestuia, cu obligația depunerii plăcuțelor de înmatriculare/înregistrare la autoritatea care le-a eliberat. Asiguratul are, în această situație, obligația ca pe toată durata suspendării contractului RCA să imobilizeze vehiculul într-un spațiu privat, în afara domeniului public.

  • IMPORTANT: La înmatricularea/înregistrarea în circulație, la efectuarea de modificări în certificatul de înmatriculare/înregistrare sau în cartea de identitate a vehiculului și la efectuarea verificărilor tehnice periodice (ITP) este obligatorie prezentarea dovezii existenței contractului RCA.

Asigurarea RCA este obligatorie, iar încheierea poliței, în situația fericită, lipsită de accidente, vă scutește de neplăcerile provocate de sancțiuni și plata eventualelor amenzi.

Dacă aveţi în proprietate un vehicul înmatriculat sau înregistrat în România şi dacă nu încheiaţi asigurarea obligatorie RCA, sau nu o menţineţi în valabilitate în mod continuu, prin plata primelor de asigurare, săvârşiţi o contravenţie. Nerespectarea obligaţiei de încheiere a asigurării RCA constituie contravenţie, este constatată de Poliție şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 la 2.000 lei şi cu reţinerea certificatului de înmatriculare/înregistrare a vehiculului.

În plus, în cazul unui accident, păgubitul sau Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (BAAR) în calitate de garant al obligației de despăgubire se pot îndrepta împotriva dumneavoastră, pe cale juridică, pentru recuperarea prejudiciului creat.

  • INFORMAȚII UTILE: Asigurarea RCA este diferită de asigurarea CASCO. RCA este o asigurare obligatorie prin lege și care acordă despăgubiri pentru avariile produse terților de către dumneavoastră, în timp ce CASCO este o asigurare facultativă care acordă despăgubiri numai pentru avariile vehiculului asigurat (propriul vehicul sau vehiculul condus de dumneavoastră).
  • ATENŢIE: Asigurarea RCA este obligatorie indiferent dacă se încheie sau nu o asigurare facultativă CASCO pentru acelaşi vehicul.

Mai multe detalii puteți găsi în Ghidul RCA realizat de ASF și disponibil pe pagina Autorității de Facebook sau pe www.asfromania.ro/edu.

Asigurarea de Răspundere Civilă Auto (RCA) este un contract încheiat între proprietarul unui vehicul, persoană fizică sau juridică și o societate de asigurări care are dreptul de a practica asigurarea RCA pe teritoriul României.

Asigurarea RCA are două scopuri: protecția financiară a celui vinovat de producerea accidentului precum și protecția financiară a persoanei păgubite, în urma unui accident.

Proprietarul unui vehicul trebuie să deţină un contract RCA valabil pe toată perioada în care vehiculul este înmatriculat/înregistrat, chiar dacă acesta nu este utilizat.

Asigurarea RCA se încheie:

  • la înscrierea în circulație, prin înmatriculare sau înregistrare în România;
  • în momentul expirării vechii asigurări RCA în condițiile în care vehiculul respectiv rămâne supus înmatriculării sau înregistrării în România.

Excepție de la încheierea unui contract RCA o au persoanele fizice și juridice care utilizează exclusiv vehicule în scopul antrenamentelor, curselor, întrecerilor sau raliurilor organizate legal. Pentru riscurile ce pot apărea din aceste activități, proprietarii de vehicule sau organizatorii competiției se pot asigura facultativ.

Proprietarul unui vehicul trebuie să deţină un contract RCA valabil pe toată perioada în care vehiculul este înmatriculat/înregistrat, chiar dacă acesta nu este utilizat.

Totuși, legea permite ca, la cererea asiguratului, contractul RCA să poată fi suspendat pe perioada suspendării dreptului de circulație al vehiculului sau pe perioada imobilizării acestuia, cu obligația depunerii plăcuțelor de înmatriculare/înregistrare la autoritatea care le-a eliberat. Asiguratul are, în această situație, obligația ca pe toată durata suspendării contractului RCA să imobilizeze vehiculul într-un spațiu privat, în afara domeniului public.

  • IMPORTANT: La înmatricularea/înregistrarea în circulație, la efectuarea de modificări în certificatul de înmatriculare/înregistrare sau în cartea de identitate a vehiculului și la efectuarea verificărilor tehnice periodice (ITP) este obligatorie prezentarea dovezii existenței contractului RCA.

Asigurarea RCA este obligatorie, iar încheierea poliței, în situația fericită, lipsită de accidente, te scutește de neplăcerile provocate de sancțiuni și plata eventualelor amenzi.

Dacă ai în proprietate un vehicul înmatriculat sau înregistrat în România şi dacă nu închei asigurarea obligatorie RCA, sau nu o menţii în valabilitate în mod continuu, prin plata primelor de asigurare, săvârşești o contravenţie. Nerespectarea obligaţiei de încheiere a asigurării RCA constituie contravenţie, este constatată de Poliție şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 la 2.000 lei şi cu reţinerea certificatului de înmatriculare/înregistrare a vehiculului.

În plus, în cazul unui accident, păgubitul sau Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (BAAR) în calitate de garant al obligației de despăgubire se pot îndrepta împotriva ta, pe cale juridică, pentru recuperarea prejudiciului creat.

Asigurarea RCA este diferită de asigurarea CASCO. RCA este o asigurare obligatorie prin lege și care acordă despăgubiri pentru avariile produse de tine terților, în timp ce CASCO este o asigurare facultativă care acordă despăgubiri numai pentru avariile vehiculului asigurat (propriul vehicul sau vehiculul condus de tine). Asigurarea RCA este obligatorie indiferent dacă se încheie sau nu o asigurare facultativă CASCO pentru același vehicul.

Mai multe detalii poți găsi în Ghidul RCA.

Asigurarea RCA acoperă daunele provocate de un accident produs prin intermediul unui vehicul asigurat RCA, către o parte terță. Fără a se depăşi limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condiţiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliţei de asigurare RCA, se acordă despăgubiri în bani pentru:

  • vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial; membrii familiei asiguratului sau conducătorului auto vinovat de accident sunt acoperiți de asigurarea RCA pentru propriile vătămări corporale.
  • prejudicii materiale, inclusiv costuri de radiere și înmatriculare, costuri cu taxe de timbru, cheltuieli cu limitarea prejudiciului, cheltuieli aferente diminuării valorii vehiculului după reparații, dovedite cu acte.
  • costuri pentru readucerea vehiculului la starea dinaintea accidentului.
  • prejudicii reprezentând consecința a lipsei de folosinţă a vehiculului avariat, inclusiv înlocuirea temporară a vehiculului, pe baza opțiunii păgubitului, conform cadrului legal în vigoare;
  • cheltuieli legate de transportul vehiculului avariat până la unitatea reparatoare aleasă de dumneavoastră de la locul accidentului la locaţia în care se găseşte centrul de constatare daune, la unitatea reparatoare aleasă de păgubit în vederea reparării vehiculului, cel/cea mai apropiat/apropiată de locul producerii accidentului sau de domiciliul persoanei prejudiciate, după caz, dacă respectivul vehicul nu se mai poate deplasa prin mijloace proprii, iar asigurătorul nu asigură transportul.
  • cheltuieli de judecată și/sau aferente soluționării alternative a litigiului.
  • pentru avarierea sau distrugerea bunurilor aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, si pentru bunurile aflate în interiorul vehiculului vinovat, numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu proprietarul sau cu utilizatorul vehiculului respectiv, precum şi dacă nu aparţineau proprietarului, utilizatorului ori conducătorului vehiculului răspunzător de producerea accidentului.

Despăgubirile se acordă în funcție de valoarea prejudiciului și până la nivelul maxim prevăzut de lege. Limitele maxime de despăgubire acoperite prin asigurarea RCA sunt:

  • pentru prejudicii materiale produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor păgubite – contravaloarea în lei a valorii de 220.000 euro;
  • pentru vătămări corporale şi decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor păgubite – contravaloarea în lei a valorii de 6.07000 euro.

Acordă atenție celor menționate mai sus, deoarece noua legislație întărește protecția consumatorilor de asigurări, menționând mai multe drepturi de despăgubire și în limite valorice superioare.

Este important să cunoști că în baza contractului RCA nu se acordă despăgubiri pentru avariile și pagubele produse propriului vehicul, pentru acestea aplicându-se, dacă ai un astfel de produs de asigurare, o asigurare facultativă CASCO.