Acțiunile sunt titluri de capital emise de societățile comerciale. O acțiune reprezintă o parte din capitalul unei societăți, divizat în părţi egale. Persoanele care dețin acțiuni sunt numite acționari, iar veniturile obţinute din acțiuni poartă denumirea de dividende și reprezintă cota parte din profiturile care nu sunt reinvestite de societate, la care deţinătorul de acţiuni este îndreptăţit. În cazul în care deții acțiuni într-o societate, ești îndreptățit și la o cotă parte din valoarea societății respective, în situația în care, aceasta face obiectul procedurii de lichidare. Acțiunile pot conferi sau nu drept de vot, ceea ce înseamnă că acționarul poate, sau nu, să dețină dreptul de a vota în cadrul adunării generale a acţionarilor (AGA) sau cu privire la administrarea societății.
Majoritatea acțiunilor tranzacţionate în piața de capital au și drept de vot și sunt denumite acțiuni comune. Acțiunile care nu poartă cu ele și dreptul de vot se numesc acțiuni preferențiale. O altă diferență între cele două tipuri de acțiuni este aceea că, în cazul în care societatea emitentă intră în faliment, deținătorii de acțiuni preferențiale au dreptul la participarea la procesul de lichidare înaintea deținătorilor de acțiuni comune.
Acțiunile preferențiale mai aduc și beneficii în cazul dividendelor, acestea fiind plătite în mod regulat, indiferent dacă societatea a înregistrat sau nu profit. Fiecare societate emite acțiuni preferențiale în modul său particularizat. Într-un fel, acțiunile preferențiale seamănă cu obligațiunile.
Obligațiunile sunt titluri de creanță prin care emitentul autorizat se împrumută de la deținătorii de obligațiuni și este obligat să plătească periodic o dobândă (denumită cupon) și să ramburseze valoarea obligațiunii (numită principal) la o dată viitoare denumită scadență. Scadența diferă în funcție de tipul obligațiunii.
Obligațiunea reprezintă, de fapt, un împrumut sub formă de titlu de valoare pentru suma aferentă valorii nominale a obligațiunii. Emitentul de obligațiuni este echivalentul debitorului, deținătorul de obligațiuni este echivalentul creditorului, iar cuponul reprezintă dobânda. În momentul în care cumperi obligațiuni, în fapt, împrumuți bani unui emitent care poate fi o autoritate publică sau o societate comercială. În contul acestui împrumut, emitentul va plăti o anumită rată a dobânzii pe întreaga durată de viaţă a obligaţiunii (până la scadență), iar la scadență se va returna și valoarea nominală a obligațiunii.
Atât obligațiunile, cât și acțiunile sunt titluri transferabile, diferența dintre cele două fiind aceea că acționarii sunt deținători ai unei cote parte din societatea respectivă, iar deținătorii de obligațiuni sunt deținători ai unei cote parte din împrumuturile acordate unui emitent.
Dintre tipurile de obligațiuni disponibile pe piața de capital din România putem enumera: obligațiunile corporative (obligațiuni emise de societăți), municipale (titluri de creanță emise de autoritățile locale, regionale în scopul atragerii de fonduri cu utilitate publică) și de stat (obligațiuni emise de statul român, sau de alt stat). Obligațiunile corporative pot fi garantate (au garanții speciale destinate protecției deținătorilor în eventualitatea falimentului societății), sau negarantate. De asemenea, obligațiunile pot fi răscumpărabile (emitentul le poate răscumpăra înainte de scadență) sau nerăscumpărabile.